Istoria ascensoarelor

Introducere

ASCENSÓR, ascensoare, s.n Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur.

Sursa: DEX '98

Prima referire la un lift se regaseste in lucrarile  arhitectului roman Vitruvius, care a povestit că Arhimede (c. 287 î.Hr. - c. 212 î.Hr.) a construit primul ascensor probabil în 236 î.Hr.. În unele surse literare din perioade istorice mai târzii, lifturile au fost menţionate ca o cabină legată  de o frânghie de cânepă care era acţionată manual sau de animale. Se presupune că acest tip de lifturi  au fost instalate în mănăstirea Sinai din Egipt.

În anul 1000, Cartea Secretelor de Ibn al-Khalaf Muradi în Spania islamica a descris utilizarea unui de ridicare,construit  cu scopul de a ridica un berbec mare pentru a distruge o cetate. În secolul al 17-lea prototipuri de lifturi au fost amplasate în palate  din Anglia şi Franţa.

Lifturile antice si medievale foloseau sistemele de acţionare bazate scripeţi. Invenţia unui sistem bazat pe acţionarea cu şurub a fost poate cel mai important pas în tehnologia ascensoarelor din timpuri stravechi, ceea ce duce la crearea de lifturi moderne de pasageri. Primul ascensor acţionat cu sistem cu şurub a fost construit de Ivan Kulibin şi instalat în Palatul de Iarnă din 1793. Câţiva ani mai târziu, un alt de ascensoar Kulibin a fost instalat în Arkhangelskoye lângă Moscova. In 1823, o "cameră ascendentă" şi-a făcut debutul la Londra.